joi, 23 decembrie 2010

Iarnă

  Fulgii de nea neânţeleşi cad uşor pe pământul gol. Formează acea plapumă albă pe care toţi o aşteptăm cu mult drag. Iarna. Iarna este anotimpul care depăşeşte orice limită a frumuseţii şi a frigului. Totul afară e de un alb ameţitor. Zăpada neatinsă aşteaptă copii entuziasmaţi. Îngeraşi, oameni de zăpadă, şi tot felul de forme, lucruri în zăpadă sau din zăpadă. Fiecare aduce un cărbune, morcov, o mătură şi toate cele.
  După această bucurie totul devine puţin mai trist. Stai înăuntru şi bei o ceaşcă de ceai sau lapte pentru că eşti răciit!
  Dar pe zăpadă nu o interesează. Te cheamă lângă geam. Cu obrazul lipit de sticla rece urmăreşti fulgii. Ah da.. fulgii. Acele steluţe mici, unice, cu propriul lor stil de a fi, cad liniştite din cer. Probabil că nu poţi vedea chiar forma lor magică prin sticla deja aburită. Aşa că te îndeamnă să ieşi afară. Tu doar deschizi geamul şi îţi scoţi căpuşorul afară. Neştiind de problema cu frigul, scoţi şi mâinile şi apuci câţiva fulgi. Într-o clipită acei fulgi au devenit apă,săraciii de ei.


   În spatele meu se aud nişte paşi, iar apoi acel sunet se transformă intru-n şir nervos de cuvinte care sună cam aşa: închideeee geamuul!!! bani nu cresc in pom.şi nici căldura.!. Încerc să mă apăr că nu am deschis nici un geam dar fulgii de pe capul meu mă dau de gol. Aşa că mă îndrept spre canapea şi rămân acolo încă uitându-mă la peisajul de afară.

  Totul era ameţitor...

luni, 20 decembrie 2010

Plăcere-Durere

 Acest mic fragment face parte din a-5a carte Jurnalele vampirilor:


Te rog, care sună limpede ca un deget care se roteşte pe buza unui pahar de cristal.
 Erau unele dintre primele cuvinte pe care le învăţase să le gândească înspre el atunci când se trezise mută şi imponderabilă. Şi, înger sau nu, ştia exact ce stârneau ele în aduncul lui.
 Te rog...
 -Oh, iubirea mea, gemu el. Iubirea mea dragă...
 Te rog...
 O sărută.
 Urmă o lungă tăcere, pe când el îşi simţea inima bătundu-i tot mai tare. Elena, Elena lui, care cândva îşi dăduse viaţa pentru el, era caldă şi somnoros de grea în braţele lui. Era numai a lui, şi îşi aparţineau
unul altuia, şi el nu voia nimic să se schimbe faţă de această clipă. Chiar şi durearea crescândă in falcă îl bucura. Durerea se schimba în plăcere cu gura caldă a Elenei sub a lui, cu buzele ei care îi dădeau sărutări uşoare ca nişte fluturi, abia atingându-l, aţâţându-l.
 ...
Ştia că şi Elena simţea durerea plăcută din falca lui şi se bucura de ea la fel ca şi el. Nu mai era timp şi nici motiv pentru a gâni. Elena se topea în braţele lui, şi părul ei devenea sub degetele lui o moliciune lichidă. Mental, ei deja se topiseră unul într-altul. Durerea din caninii lui se materializă în cele din urmă- dinţii i se lungiră, se ascuţiră; când atinse cu ei buza de jos a Elenei, fulgerarea de plăcere-durere îi tăie aproape cu totul răsuflarea.
 Şi apoi Elena făcu ceva ce nu mai făcuse niciodată până atunci. Cu o mişcare atentă şi delicată, prinse între buzele ei unul din caninii lui Stefan. Şi, cu delicateţe şi în mod deliberat, rămase aşa.
 Stefan simţi cum totul se învârte în jurul lui.
 Doar datorită dragostei lui pentru ea şi a minţilor lor aflate ăn comuniune nu o muşcă, străpungându-i buza. Un instinct străvechi de vampir pe care nu-l putuse înlătura din adâncul fiinţei lui il indemnă să o facă .

vineri, 17 decembrie 2010

Visezi..

Lasă-te cuprinsă de val.
Amintirea te va duce departe de locul acesta trist
Întotdeauna amintirile sunt frumoase...magice..
daca şti la ce să te gândeşti.

Nu scumpo. Nu-ţi fă rău gândindu-te la el
gândeşte-te la altceva, cum ar fi..ce faci maine?
Da..neinteresant..
hmm..păi ce ar fi...să îţi spui adevărul?
Nu te vrea, nu-i pasă de nimic.
Pur şi simplu..te urăşte.!
Da? E mai bine aşa?
Sau... în fiecare seară îţi trece amintirea lui
prin cap..şi..îţi spune că te iubeşte..
Nici tu nu şti..nici eu.
Nimic, niciunde nu e bine.
În vis nu? Da..pentru că acolo nu eşti tu.
Dar dacă visele devin realitate?
Pentru că unele vise sunt c-am..supranaturale.
ah nu...doar că...
Visele se vor împlini este o expresie..pur şi simplu
neadevarata,groaznica..şi în acelaşi timp minunată.
Visezi dragă..visezi..:)

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Totul sau nimic?

Mă plimbam încet de-alungul coridorului. Era probabil cel mai plictisitor vis.
În spatele meu a început să se audă ceva paşi. Nu am avut curajul să întorc capul, aşa că încep să merg mai repede, să alerg. Omul striga dupa mine, rostind nişte cuvinte neînţelese. La un moment dat mă împiedic de ceva şi cad. La doar 2 metri de mâinile mele se afla un cuţit. Dacă aş ajunge cumva la el...poate daca mă ridic repede , dar nici o şansa. Străinul mă prinde şi se pune peste mine. Ţip, mă zbat îngrozită.
Nemernicule, obraznicule!! strig înnebunită la el.
Domnişoară, domnişoară... linişteştete!
Dă-mi ... dă-mi drumul !!
Bine, bine spune el. Dar nu pleca, te rog!
Mă eliberează iar eu mă ridic repede, ameţită. "Asta s-o crezi tu" îmi spun în gând. Dar nici nu apuc să fac un pas că mă şi prinde de mână.
O.K. ce naiba vrei ?!  mă răstesc la el.
Vreau sa te întreb ceva.
Întreabă.. n'am tot timpu din lume! 
Eşti întru-n vis! Cum să nu ai..  spune el
Deci..? întreb nerăbdătoare...
Vei sta pentru totdeauna in viaţa ta? Sau vei veni pentru totdeauna in vis?

vineri, 3 decembrie 2010

Eşec ... rezolvat


Te lasi purtata de val..
Iti spui ca e doar un vis..dar defapt
e un vis devenit realitate...

La inceput totul imi era confuz..
De ce eu?... Eu am plecat la chestiile astea
doar sa scap de testu de la istorie..asa că..
lasă-mă.:)
Deci după ce am fost aleasă..
Încerc acasă să repet mişcările alea stupide..
Clar.. acum nu-mi ieşea nici una.

-Ce faci scumpo?
-Bine. spun eu bosumflata..
eram la şcoală..
-Bine?
-Bine da..bine! Ţi se pare că stau prost ?!
-Nu nuu.

Aşa că...prima repetiţie a fost un eşec..
iar apoi..la primul concurs...nu mai ştiam..

-Relaxează-te. îmi spune el
Cuvintele erau aşa dulci rostite de el..
Mă las condusă de braţele lui..
Paşi noştri erau perfecţi iar eu insfarşit 
dansam mai bine.
Simţeam curentul de aer traversandu-mi
prin păr, picioarele noastre parcă nu mai 
atingeau pământul. Ba mă învârtea, ba mă
ţinea strâns in braţe..aşa că la sfârşit.. 
am primit un sărut de-al lui, cum numai
el ştie să dea.
Eram aplaudaţi..toţi ţipau de bucurie.
Dumnezeule...chiar eram in al-9lea cer.!