luni, 17 ianuarie 2011

Lasă-mă...dar nu mă lăsa !


    Mă indrept spre şcoală cu paşi grăbiţi. Probabil o să întârziu primele 5 minute. Eram zăpăcită, puţin ameţită, dar şi confuză în legătură cu noaptea trecută. Tot ce ştiam era că, o prietenă de a mea, sau cea mai bună prietenă, mă invitase la un fel de petrecere sau zi de naştere, şi eu pur şi simplu m-am lasat pe mâna ei, iar de aici nu-mi mai aduc aminte de nimic.
Simţeam un dor nebun de ceva. Ceva necunoscut dar totuşi familiar.
   O maşină se opreşte lângă mine, iar străinul din ea îmi face cu mâna. Probabil mă confundă. Grăbesc pasul iar străinul mă urmăreşte. De data asta era pe jos. Mai aveam doua strazi şi ajungeam aşa că o iau la fugă. Mă opresc la câţiva metri de şcoală răsuflând uşurata că nu mai aud paşi în spatele meu. Pornesc spre şcoală şi mă împiedic. Când să cad cineva mă prinde.
 -M..mulţumesc, şoptesc încet. Ce penibilă situaţie, eram toată roşie la faţă. Nu răspunde nimeni aşa că ridic capul să-mi văd salvatorul.
Era chiar...chiar străinul ce mă urmărise. Dar acum nu mi se mai părea străin. Era, din nou, ceva familiar.
-De ce fugi de mine? Ce ai păţit? Nu mă mai iubeşti acum? Te comporţi ca şi cum nici nu ne cunoaştem!!!
Doamne sfinte.. s-a ţicnit. Probabil o fi unul de la spitalul acela de nebuni, unde tot se spune că are o gaură în gard.
-Nu ne cunoaştem! Eu nu te cunosc.
-Cred că glumeşti.
-Nu.Deloc.Îmi spui numele tău?
-Deiv.
-A.
-Ştiu.
-Oh, lasămă te rog!
-Nu pot, trebuie să mă cunoşti, de azinoapte!
-Nu-mi aduc aminte de nimic.
-O să îţi aduci.
   Şi aşa plecase şi mă lăsase în ceaţă. Nu-l ştiam şi nu vroiam să-l ştiu, nu vroiam să mă încurc cu un necunoscut. Spatele începuse să mă doară, aşa că mă aşez pe scările din faţa şcolii. Prima oră deja e trecută aşa că nu mai are rost. Mă proptesc de un stâlp şi mă chinui să îmi amintesc. Ceva cu băutură,ţigări. Nu am fumat,nu ştiu să fumez deci nu. Cred că am băut şi... băieţi. Erau prea mulţi băieţi aşa că am ieşit afara. Era..să plec? Nu, era să cad iar cineva mă prinsese, ca azi. Cred ..era tot el, Deiv. Nu mi-a făcut nimic. Doar ne-am plimbat nu? Probabil.
  Se sună de ieşire aşa că intru şi eu în şcoală. Prima oră, sau mă rog.. a doua, era de Biologie. Un test fulger de la profesoară. Eu una n-am ştiut nimic. Restul orelor au trecut repede. Deabea aşteptam să plec acasă.
Seara, după ce am început să mă plictisesc, m-am hotărât să mai plec şi eu. Aşa ca o sun pe B. şi o chem afară.
Am mers în club. Eram la masă când iar apare Deiv   ....