duminică, 3 aprilie 2011

Putin indragostita...

Deschide fereastra te rog, sunt inundata de parfumul tau usor dulceag
si de gustul tau care e mai dulce ca mierea.
Vreau sa-mi incolcesc degetele in parul tau dezordonat sa-l mangai
si sa te trag mai aproape de buzele mele care asteapta nerabdatoare sa-ti simta aroma unica.
Ochii tai caprui ma fascineaza si ma ametesc in acelasi timp.
Nu ma lasa sa gandesc deloc ci sar pe mne cu o vapaie in ochi acuzandu-ma ca nu spun adevarul.
...
  Ma trezesc complet zapacita si sar in capul oaselor. Constientizez ca rasuflarea dulce e langa mine in pat si ma las in jos langa el, sa il simt in continuare si sa il admir cum surade.
 Vroiam sa-i netezesc cuta dintre ochi pe care o avea mai tot timpu'.Nu-mi placea sa-l vad asa stresat.
 Ma las purtata de vis, si adorm din nou langa el, simtindu-i caldura corpului si visand in continuare.

sâmbătă, 2 aprilie 2011

VA

VA
"Tasha clătină din cap.
-Nu ţi-aş face asta, Dimka.
-Nu-l deranjează,am spus repede,entuziasmată de această soluţie.
Dimitri păru amuzant că vorbeam in locul lui, dar nu mă contrazise.
-Chiar nu mă deranjează.
Ea ezită.
-Bine.Dar probabil că ar trebui să plecăm repede.
 Petrecerea noastră clandestină se sparse. Moroii se duseră într-o direcţie; Dimitri şi cu mine merserăm în alta. El şi Tasha plănuiseră să se întâlnească într-o jumătate de oră.
-Şi ce părere ai despre ea? întrebă el când am rămas singuri.
-Îmi place.E tare.
M-am gândit la ea o clipă.
-Şi înţeleg ce vrei să spui în legătură cu semnele.
-Da?
Am încuviinţat din cap, având grijă pe unde puneam piciorul în timp ce mergeam pe poteci. Chiar şi când erau date cu sare şi curăţate de zăpadă cu lopata, tot mai puteau avea petice ascunse de gheaţă.
-N-a făcut ce a făcut pentru faimă. A făcut-o pentru că a trebuit s-o facă. Întocmai... întocmai cum a făcut-o mama mea.
  Nu-mi plăcea s-o recunosc, dar era adevarat. Chiar dacă Janine Hathway era cea mai proastă mamă din toate timpurile, era un gardian excelent.
-Semnele nu contează.Molnija sau cicatricele.
-Înveţi repede, spuse el aprobator.
Lauda lui mă făcu să mă simt mândră.
-De ce îţi spune Dimka?
Râse încet. Auzisem din belşug râsul lui în această seară şi am ajuns la conluzia că mi-ar plăcea să-l aud mai mult.
-E un diminutiv pentru Dimitri.
-Dar n-are nicio noimă. Nu seamănă deloc cu Dimitri. Ar trebui să ţi se spună,nu ştiu, Dimi sau ceva de genul ăsta.
-Nu se întâmplă aşa în ruseşte, spuse el.
-Rusa e ciudată.
  În rusă, diminutivul pentru Vasilisa era Vasya, care n-avea nicio noimă pentru mine.
-La fel si engleza.
L-am privit şmechereşte.
-Dacă mă înveţi să înjur în ruseşte, s-ar putea să-mi schimb părerea despre ea.
-Deja înjuri prea mult.
-Vreau doar să mă exprim.
-Ah,Roza...
Oftă şi am simţit un fior cuprinzându-mă. "Roza" era numele meu în ruseşte. Îl folosea rareori.
-Te exprimi mai mult decât oricine altcineva.
  Am zâmbit şi am continuat să merg un pic, fără să spun nimic. Eram cuprinsă  de emoţie, eram atat de fericită să fiu în apropierea lui.