miercuri, 28 decembrie 2011

Divergent

Ma incrunt la el.
-Ai fost foarte atent la mine,nu?
-Imi place sa'i observ pe oameni,imi spune el.
-Poate ca tie ti'a fost eliminata Candoarea, Four, oentru ca nu te pricepi deloc sa minti.
Isi pune mana pe stanca langa el, cu degetele aliniate cu ale mele. Privesc in jos spre mainile noastre. El are degete lungi si subtiri. Maini facute pentru miscari fine, indemanatice. Nu maini de Neinfricat, care ar trebui sa fie groase si aspre si gata oricand sa sparga tot.
-Perfect,zice,aplecandu'si fata mai aproape de a mea si concentrandu'si privirea asupra barbiei mele,apoi a buzelor, apoi a nasului. Te'am urmarit fiindca imi placi.
A spus'o simplu, cu indrazneala, si ochii i'au zburat imediat spre ai mei.
-Si nu'mi mai spune "Four", bine? Imi place sa'mi aud din nou prenumele.
Uite asa,el insfarsit si'a facut declaratia, iar eu nu stiu cum sa reactionez. Obrajii mi se infierbanta si nu'mi trece altceva prin minte de spus decat:
-Dar tu esti mai mare decat mine... Tobias.

marți, 27 decembrie 2011

Ciudat

Imi prind nasul intre degetul aratator si cel mare. Stau asa 5 secunde cu ochii strans inchisi apoi imi eliberez narile si deschid ochii. Ma simt mai bine acum.
-Ce faci? ma intreaba el cu o privire care ma lua drept nebuna.
Defapt asa sunt toate privirile lui, te fac sa crezi ca o iei razna. Ei bine, pe mine ma faceau sa cred ca o iau razna in doua moduri. Primul era acela care era deja evident, care ma facea sa cred ca nu sunt intreaga la minte si al doilea, ei bine, era acela care imi facea inima sa o ia la galop.
Imi pun mana pe inima si trag usor aer in piept sa ma calmez.
-Imi venea sa stranut si probabil ca nu suntem intr'o atmosfera destul de buna pentru a stranuta.
-Pai.. poti sa stranuti daca vrei.
-Mersi, spun, cu un zambet pe fata.
Nici nu imi dau seama de unde imi vine dorul acesta de zambit dar daca stau sa ma gandesc in ultimul timp nu prea am zambit din suflet. Acum, ceva se destainuie in mine, ceva frumos dupa parerea mea.
Incep si rad, rad in hohote.
-De ce razi?
-Nu stiu, zic, iar rasul mi se transforma intru'n suspin iar apoi intru'n hohot de plans.
Incep acum si plang, descarcandu'ma. Nu mai avea rost sa ma opresc deoarece el deja ma vazuse si fapta era facuta. Imi strang picioarele la piept si imi pun capul pe genunchi cu ochii strans inchisi.
-Nu pleca! Te rog, te rog, te rog ...
-Dar nu am spus ca plec, imi spune el venind spre mine, nu plange.
-Ba da... o sa pleci.. cum faci in fiecare dimineata. Cand ma trezesc esti plecat iar restul zilei e.. .
Doua degete ma prind de barbie si imi ridica capul in sus. Ii privesc fata senina si ochii de'un verde izbitor. Mana lui imi cuprinde ceafa si ma trage mai aproape de el. Ma pomenesc la cativa centimetrii de buzele lui. Mainile incep sa imi transpire iar gura mi se usuca iar in cateva secunde ma simt incapabila sa mai fac ceva.
Buzele'mi sunt atinse atat de delicat incat pot pur si simplu sa cred ca o pana a trecut peste ele.
-Asta pentru ca e doar un vis.. totul de aici e in capul tau, iti amintesti?
Suspin incetisor deoarece imi aduc aminte.. dar, are dreptate, totul se intampla intru'n vis pentru ca in realitate niciunul dintre noi nu are curajul sa incepe o discutie. Pare ciudat si este dar nu'l mai intreb chestii precum: "de ce nu vorbesti cu mine in realitate?" sau "tu visezi ce visez si eu?" sau "cand te trezesti iti aduci aminte de fazele astea?" deoarece, cand il intreb, se opreste visul iar eu ma trezesc buimacita.
-Mi'e dor de tine.. mi'e dor de zambetul tau.
-Stiu..
Oare stia si in realitate?

vineri, 23 decembrie 2011

Obviously

-Plec... .
Ma ridic, putin trista, si imi indrept privirea spre fereastra. Afara ningea cu fulgi mari iar strada era pustie. Deja simteam frigul iernii patrunzand in oase. Am stat asa goala, doar cu patura stransa in jurul meu, uitandu'ma in gol.
-M'ai auzit? Eu plec... .
Oare de ce se deranja sa imi spuna ca pleaca? Intotdeauna pleca fara sa imi spuna nimic, nici macar un "pa".
-De ce te mai deranjezi? intreb eu, cu jumatate de gura.
-Poftim?
Mi'am indreptat privirea insfarsit de la geam spre el. Statea pe jumatate imbracat in fata oglinzii. Era atat de frumos, pur si simplu stralucea in ochii mei. Nu puteam sa'l uit, mai ales ca in fiecare noapte se strecura pe geam la mine in camera... .
-Pana cand mai continuam asa? Tu intri pe geam la mine, eu te iau in pat si stam imbratisati pana dimineata iar dimineata te iei si pleci... . Nici nu stiu de ce facem asta, suntem doar prieteni, prieteni nu fac astfel de lucruri.
-Dar nu facem ceva rau, doar stam imbratisati. E ca si cum... ne tinem companie, sa nu fim singuri.
Doua picaturi de lacrimi vor sa alunece pe obraz. Ridic mana poate prea repede ca sa nu le las. Nu vroiam sa isi dea seama ca eu chiar tineam la el. Vroiam sa credea ca sunt indiferenta si ar fi frumos daca era adevarat.
-Ce se intampla cu tine de la un timp? Nici nu mai vorbesti cu mine in timpul zilei.
Te iubesc... asta e cu mine.
-Nu stiu.
Mi'am lasat privirea in jos, la mana mea stransa pumn. Nici nu imi dadusem seama ca stateam incordata. Am deschis mana iar mici semilune se iveau pe palma mea. De ce baiatul acesta ma intimida in asemenea hal? De ce nu aveam tupeul sa ii spun ca il iubesc? De ce totul parea asa de negru acum?
Am inchis ochii si mi'am lasat lacrimile sa alunece pe obraz. Am auzit niste pasi si am simtit patul miscandu'se. Doua maini m'au tras mai aproape si m'au invaluit. Mi'am dat seama ca stateam iar in bratele lui asa ca am inceput sa plang mai tare.
-Spune'mi ce se intampla cu tine.
-E... e... e vorba despre...
Nu stiam ce sa ii spun. Imi era frica sa ii spun adevarul, poate se lua si pleca si nu mai venea niciodata.
-Un baiat, am suspinat.
-Ahh.
Atat a spus si el, iar eu nu m'am deranjat sa mai spun ceva. Ne'am lasat in jos si am stat asa toata ziua pana cand nu mai aveam lacrimi. Totul devenea si mai rau... nu credeam sa am o sansa la el.
Dupa un timp mi'am ridicat privirea spre el. Dormea. M'am ridicat usor si l'am masurat din priviri. Parea ca transmite mesajul "nu vreau o prietena... nu sunt genul". M'am lasat din nou jos si m'am ghemuit incepand iar sa plang.

joi, 15 decembrie 2011

Moment

Iti simt lipsa.
Chiar daca nu te'am avut langa mine te doresc, te doresc, din nou si din nou pana simt ca innebunesc. Dar deja simt ca innebunesc. Simt ca o iau razna cand ma gandesc la zambetul tau perfect intiparit pe un chip atat de angelic. Simt ca'mi fuge pamantul de sub picioare cand iti indrepti privirea spre mine si schitezi un mic zambet gingas si mai simt ca lumea se prabuseste peste mine cand dispari din raza mea vizuala in mai putin de un minut. Stiu, cred, sunt sigura ca exista macar o secunda in care mintea ta se concentreaza asupra ochilor mei care sclipesc cand esti in preajma. Spre deosebire de secunda aceea pretioasa, eu am o secunda in care nu ma gandesc la tine, e secunda aceea in care te vad. Moment in care o ceata densa se instaleaza in capul meu. Moment in care nu mai gandesc, spun lucruri ciudate si fac chestii ciudate! Celelalte secunde din viata mea sunt inundate cu parfumul tau usor dulceag de mere caramelizate. Cand rostesc aceste cuvinte ma gandesc la o seara de Craciun cu mine in bratele tale, cu ciocolata calda care ne dezamorteste mainile si care scoate niste aburi timizi, la un brad impodobit de tine, eu plimbandu'mi mainile in parul tau si la mirosul de mere coapte glazurate cu scortisoara.
As sta cu tine toate zilele de acum in colo pentru ca nu m'as plictisi niciodata de zambetul tau. Te'as rasfata si ti'as spune in continuu ca te iubesc.
                                           Te iubesc, te iubesc, te iubesc !

vineri, 2 decembrie 2011

Virus

  Fata imi e rosie de la febra.
  Simt cum focul ma arunca intr'o imbratisare fierbinte.
  Buzele'mi crapate cer doua picaturi de apa cristalina.Postare nouă
Corpul meu are frisoane acum. Imi e cald, intelegi? Dar nu...defapt nu. Acum imi e frig. Bate un vant strasnic si doar eu il simt. Si totusi... de ce doar eu? De ce nu il simt si persoanele de langa mine? Incep sa tremur puternic. Doua brate ma invaluie iar. Esti tu oare? Nu... nu tu, e din nou caldura aceea insuportabila. Nu mai suport! Pleaca!
  Ma ridic in picioare cu cana de ciocolata calda in mana si ma indrept spre geam. Sunt asa din cauza ta, zic. Am o boala iar virusul esti tu. Esti asa insuportabil dar totusi atat de gingas incat nici nu stiu ce s'a mai gandesc. Caldura aceasta din corp imi da de inteles ca esti cu mine mai tot timpul. Cand simt ca innebunesc te alung si ma invaluie frigul. Ce sa fac? Spune'mi tu dragule pentru ca eu sunt atat de speriata incat scap si cana de ciocolata calda din mana.
  Ma uit afara. Chiar daca acum cinci secunde priveam in acelasi loc in care privesc si acum tot acum il vad mai bine. De ce? Tu esti o parte din mine. Cand ma gandesc la tine nu mai vad nimic in fata ochilor. Dar acum ma concentrez pe crengile inghetate ale copacilor. Arata atat de minunat, atat de artistic. Pur si simplu cred ca e prea perfect. Locul acesta poate deveni destul de romantic daca tu ai veni acum in spatele meu si m'ai inconjura cu bratele tale facandu'ma sa ma simt protejata. 
  Ar fi mai perfect decat perfectul daca mi'ai spune un simplu "hei!"