iubire & fericire

  Ganduri ciudate si aducatoare de furtuna se strang in jurul meu. Poate altii fumeaza tigari si iarba insa eu mi-am fabricat singura doza mea de iubire si curiozitatea m-a impins sa o fumez si sa devin dependenta. Si vroiam sa simt din nou acei fluturasi gingasi si sentimentul acela ca traiesc pentru cineva insa dragostea nu e un fum roz sau rosu si fluturasii aceia nu sunt gingasi ci te rod pe dinauntru. Nu ai numai sentimentul ca traiesti pentru cineva ci ai un talmes balmes de sentimente ca un vartej in jurul tau. O parte din oameni au prilejul de a gusta din iubirea si fericirea pura insa restul pot fi prinsi intr-un glob de cristal si invaluiti de o ceata gri si suferinda.
  Eu insa nu stiu din ce categorie fac parte si mi-as dorii sa nu mai am sentimentul acela de frica stiind ca fericirea nu dureaza mult pana e sparta de o suferinta grava. De ce te-ai mai indragostii daca fericirea nu tine mult iar dezamagirea e mai mare a doua oara? De ce ai mai iubii daca nu toti oamenii pot fi fericiti si ai avea nenorocul sa fi unul din ei? Se spune ca iti faci singur soarta dar nu poti controla gandurile oamenilor din jurul tau si cred ca ei au un rol important in viata ta.
  Si privesc pe geam cu gandul in alta parte, simtind parca viata cum alearga pe langa mine, simtindu-ma pustiita si ingrozita totodata de ce va urma. Vreau sa termin cu toate astea, sa mearga totul de la sine, sa ma inchid in mine, cu gandurile negre inchise intr-un sertar al mintii si lasand praful sa se aseze pe ele. Sa uit de totul din jurul meu si sa raman cu privirea pe fereastra tot restul vietii prinsa la limita dintre vis si realitate unde imi fabric singura lumea mea. Insa o soapta ascunsa in coltul mintii nu ma lasa sa intru in acea coma ci ma ridica de fiecare data cand alunec in abis inundadu-ma cu o speranta cat de mica. Trezirea poate fi ametitoare si dureroasa insa acea speranta se infinge in suflet si nu mai iasa pana cand nu primeste doza de fericire.
  Si asa ma trezesc din nou din vis, sunt fericita pana durerea reapare si ma trimite inapoi. Totul ramane un ciclu.. un ciclu care va dura la nesfarsit.

Momente

  Si am sentimentul acela ca nu vrei nimic insa cuvintele tale imi demonstreaza cu totul o alta teorie. Simt cum te apropii de mine, cum tin bratele deschise de fiecare data, chiar daca se intampla o groaza de lucruri urate, chiar daca imi jur ca nu o sa o mai fac, tot te las sa imi furi sufletul. Si stiu ca am sa regret mai tarziu dar cand iti vad chipul zi de zi, cand ma lasi fara aer, ma lasi cu gura cascata si cu o ceata de fluturi in stomac care vajaie nebunatic, nu mai pot sa gandesc limpede rezultand astfel o catastrofa de sentimente in mintea si sufletul meu deja zgariat si torturat. Nu cred ca iubirea poate fi mai dureroasa de atat in momentele sale prost create dar sunt sigura ca, pe cat de dureroasa e, pe atat de dulce e in momentul sau mai glorios si mai presus.
  Si ma enerveaza la culme cand sentimentele mele inca nu sunt cunoscute de tine, sau poate nu vrei tu sa lasi aceasta impresie, si totusi doare cand nu vorbesc cu tine stiind ca nu esti atat de departe sau esti chiar langa mine, si mai doare si cand ma faci sa cred ca sunt cea mai importanta persoana din acest univers infinit si apoi o lasi balta pana in urmatoarea zi cand imi iei inima in acelasi mod.
  Nu stiu ce e cu mine insa ador sa iti urmaresc privirea aceea jucausa in timp ce glumesti cu altii dar si privirea ta serioasa si plina de subinteles cand te uiti la mine. Urasc felul in care o arsura din piept se raspandeste in tot corpul si inima o ia la fuga parca vrand sa ajunga la tine. Dar, dupa cum se spune, de la ura la iubire e doar un pas astfel ca acest sentiment din adancul meu care se trezeste asa brusc e un sentiment care imi reaminteste ca traiesc, ca ar trebuii sa fiu fericita si ar trebuii sa iubesc cu cea mai mare pasiune de care e capabila un om.