marți, 24 septembrie 2013

Amar .


  Nu inteleg de ce ma simt asa groaznic ? E un sentiment mizerabil ce imi invaluie sufletul ca un perete construit pentru cele mai urate batalii ale vietii. Un sentiment dureros, te face sa cazi in genunchi, sa duci o mana la inima si sa tragi de tricoul de pe tine strigand dupa ajutor. Ridici fata brazdata de lacrimi la cer si rogi un inger sa te pazeasca, cersesti mila si indurare pentru suferinta care o porti pe umeri, incepi sa zgarii parchetul din cauza arsurii din tine. Focul te mistuie pe dinauntru, o iubire interzisa si plina de dorinta care arde din fiecare parte, o iubire care face ravagii in sufletul omului doar pentru ca nu e completa, doar pentru ca cele doua suflete sunt separate atata timp. As vrea sa uit tot, pe tine, pe restul, problemele care ma inconjoara, totul ! Insa ceva inauntrul meu nu ma lasa, ma impedica dorinta de a fi fericita. Nu pot sta intr-un colt plangand cand pot sa infrunt fiecare grija, fiecare cuvant, fiecare dorinta ascunsa. Imi doresc sa fie mai usor, insa, cu cat e mai greu acum, cu atat e mai dulce momentul in care voi invinge !
 

Un comentariu:

  1. Ce-i al tău e pus de-o parte! Keep trying my dear. Și nu uita că totul se întâmplă cu un motiv. :*

    RăspundețiȘtergere